Minutul de consiliere 7 – Eșecul dezvoltă succesul veritabil

Suntem o generație de părinți supra-protectivi și deși intențiile noastre sunt bune, paradoxal, repercusiunile asupra copiilor sunt negative. Eșecul provoacă emoții negative: frustrare, dezamăgire, auto-învinovățire, frică, furie și sentiment de neputință. Ca părinți ni se pare normal să ii scutim pe copiii noștri de această suferință și acest lucru este de admirat, însă lăsându-l pe copil să “îmbrățișeze”eșecul și să învețe din el îl echipăm cu o abilitate de viață extreme de valoroasă. 

Dragi părinți, Știați că… majoritatea oamenilor nu ating succesul în viață, nu din lipsa de abilități, ci din frica de eșec?
Oricât ne-ar plăcea ca lucrurile să meargă mereu conform planurilor, uneori acest lucru nu se întâmplă, iar copiii ar trebui să știe că nu este sfârșit de lume dacă acest lucru nu se întâmplă. Dacă copilul este învățat de mic cum să facă față eșecului, acesta îi poate aduce multe beneficii:
–     eșecurile sunt oportunități de învățare – copilul învață ce funcționează și ce nu, cum să-și dozeze efortul, ce strategii nu aduc rezultatele dorite, să caute soluții alternative.

–    eșecurile cresc încrederea în sine – dacă arătăm copiilor faptul că un eșec nu pune o eticheta negativă asupra lui ci dimpotrivă îi dă oportunitatea de a începe de la capăt într-un mod mai inteligent, imaginea lui despre sine nu este afectată negativ și va avea curaj să încerce din nou. (Copilul nu va zice “Sunt prost, de aceea am luat notă mică.” ci va spune “Nu cred că am învățat destul, de aceea am luat notă mică.” ).

–     prin eșec copiii se cunosc mai bine – copilul învață ce gânduri, obiceiuri nu îi sunt utile și cum le poate schimba astfel încât gândirea lui să susțină perseverența și nu renunțarea în caz de eșecuri.  

Cum îmi ajut copilul să facă față eșecului?

1.     Fii empatic – când copilul tău a eșuat, validează-i sentimentele de frustrare și dezamăgire și nu le ignora spunându-i: “Lasă, e în regulă, vei face mai bine la testul următor”. Mai degrabă spune-i: “Văd că ești dezamăgit, știu că ți-ai dorit foarte mult să iei 10 la acest test.”

2.     Fii model – explică-i faptul că eșecul este parte integrantă din viață și dă-i exemple de eșecuri din propria ta viață și copilărie.

3.     Dezvoltă-i acceptarea și abilitățile de rezolvare de probleme – acceptarea dezvoltă la rândul ei toleranța la frustrare iar rezolvarea de probleme îl face pe copil să caute soluții alternative (“Ce ai putea face diferit?” – a) Poate îl rog pe domnul profesor să îmi mai explice o dată ce nu am înțeles; b) Poate ar trebui să învăț într-un alt mod…poate folosind o harta mentală.). Lăudați-l întotdeauna pentru efortul depus și nu pentru inteligență.

4. Oferă-i spațiu – acordă-i oportunitatea de a se descurca singur cu consecințele comportamentului său sau a deciziilor sale. Nu îi luați apărarea, nu contactați dumneavoastră școala/prietenii pentru remedierea problemei ci lăsăți-l să se descurce el.

5.     Eșecuri celebre – social media și mass-media în general portretizează succesul că ceva atins peste noapte.Acest lucru este fals și modelează defectuos percepția copilului tău despre ceea ce înseamnă munca susținută din spatele acelui success. Caută exemple de oameni care au atins succesul după eșecuri repetate (e.g., Henry Ford, Walt Disney, Elvis Presley, Michael Jordan, Jerry Seinfeld, J. K. Rowling) și discute-le împreună cu copilul tău. 

   “Diferența dintre a câștiga și a pierde este adesea a nu renunta.” (Walt Disney)

Eșecul este doar atât – oportunitatea de a o lua de la capăt, de data aceasta mai inteligent.” (Henry Ford)

Ține capul sus când eșuezi și ține-l jos când ai succes.” (Jerry Seinfeld)

“Stă în natura omului să se plângă, însă merg înainte și fac tot ceea ce îmi stă în putință.” (Elvis Presley)

“Dacă renunți O DATĂ se va transforma într-un obicei. Nu renunta NICIODATĂ!” (Michael Jordan)

Eșecul e atât de important. Vorbim despre succes tot timpul. Abilitatea de a rezista eșecului sau a folosi eșecul este ceea ce ne va conduce la cel mai mare succes.” (J.K. Rowling)

Minutul de consiliere 6 – Comparatia sociala

M-am gândit să abordez azi un subiect foarte important, și anume comparația socială. Este bine să mă compar cu ceilalți? Este bine să îmi compar copilul cu frații sau colegii săi? Vom vedea în cele ce urmează ce efecte psiho-sociale are comparația socială și dacă este vreodată benefică.

Dragi părinți,

Știați că… comparația socială poate duce la anxietate și depresie?

Se întâmplă ca uneori să comparăm frații între ei fără să ne dăm seama că facem acest lucru (“Da…, L. întotdeauna a fost mai atletic decât S.”) iar copilul ne poate auzi, sau alteori ne exprimăm direct (“De ce nu poți fi și tu mai ordonat, așa cum e sora ta?”). De multe ori, comparația iese din cadrul familiei și se extinde la grupul social (“A reușit cineva să ia punctajul maxim la test?”; “Dar B.ce notă a luat?”). Aceste exemple ilustrează comparația socială negativă, însă există și o comparație socială pozitivă (“Ești mult mai bună decât R.la balet.”; “Ești mult mai bun la învățătură decât ceilalți.”;”Ești cel mai curajos și isteț.”) iar ambele tipuri au efecte negative asupra copilului.

Ce îi transmitem copilului în cazul comparației sociale negative? Că nu îl acceptăm necondiționat, că ar trebui să depună mai mult efort pentru a-l putea aprecia cum se cuvine, că nu este valoros. Astfel, se naște rivalitatea între frați, competiția între colegi și sentimentul de neputință și de respingere. Efecte asupra copilului: acesta devine anxios, depresiv, delăsător, are o încredere în sine scăzută și dezvoltă o schemă mentală a eșecului, ajungând să se autosaboteze și să-și aleagă profiluri sau meserii sub nivelul său.

Ce îi transmitem copilului în cazul comparației sociale pozitive? Că este superior celorlalți, auto-indreptațire, diminuarea empatiei și apariția trăsăturilor narcisiste (auto-importanță supraestimată cu satisfacerea propriilor nevoi fără a ține cont de drepturile, nevoile și sentimentele celorlalți). Efecte asupra copilului: devine centrat pe sine, disprețuitor față de ceilalți.

Când putem să facem comparații? 

Putem să ne comparăm cu noi înșine pe un continuum temporal (“Sunt mai pricepută la managementul stresului decât eram în urmă cu două luni.”) și să vorbim asemenea și copiilor noștri (“Se vede că ai muncit din greu în ultimele săptămâni, ai un rezultat mult mai bun la testul de matematică decât ai avut la mijlocul semestrului.”) Așadar, să recunoaștem cât de valoroși sunt copiii noștri – și faptul că sunt nici mai mult nici mai puțin valoroși decât alți copii – și să le arătăm zilnic cât de mult îi prețuim și îi acceptăm pentru ceea ce sunt. Același lucru ar trebui să facem și cu propria persoană – să ne acceptăm necondiționat și să încercăm să devenim cea mai bună variantă a noastră, fără a ne compara cu ceilalți.

MINUTUL DE CONSILIERE ȘCOLARĂ (5) – Cum are loc schimbarea de durata

În primul rând, vă doresc un 2021 cât mai blând și mai bun!

De mulți ani și la noi în țară este moda de a ne seta obiective la început de an nou. Nu este neapărat un lucru rău atâta timp cât reușim să ne ducem la îndeplinire aceste obiective. Însă de cele mai multe ori nu se întâmplă aceste lucruri și nu ne dăm seama de ce obiectivele noastre setate cu atât entuziasm în primele 3 zile ale lunii ianuarie sunt uitate și abandonate complet destul de devreme, uneori nedepunându-se nici cel mai mic efort în realizarea acestora. Însă uneori depunem efort dar întâlnim parcă unele obstacole invizibile care zădărnicesc toată munca noastră. Vom vedea în Minutul de consiliere școlară de săptămâna aceasta de ce se întâmplă acest lucru și cum putem să facem schimbări de durată în comportamentul și în gândirea noastră.

Dragi părinți,   Știați că…Nietzsche afirmă că ne mințim pe noi înșine de 100 de ori mai mult decât îi mințim pe ceilalți?   Nu se știe dacă acest raport de 100:1 este real însă printre minciunile pe care ni le spunem adesea sunt: –        Nu sunt matinal/ă. –        Nu am simțul orientării. –        Nu sunt un părinte/profesor bun. –        Nu mă pricep să repar nimic. –        Nu am o latură artistică. –        Nu sunt genul atletic. Dacă ani la rând ne repetăm aceste “minciuni”, acceptandu-le ca adevăruri despre noi,  ele se vor transforma în tipare mentale care ne vor influența comportamentul pentru a se potrivi acestor afirmații despre sine. Aceste tipare mentale ne opresc din a ne dezvolta întregul potențial și a ne depăși limitele. Chiar dacă ne dorim să facem o schimbare și uneori depunem eforturi susținute, de cele mai multe ori eșuăm datorită unor “piedici” interioare greu de depistat. Aceste obstacole interioare provin din identitatea noatra. Cu cât o convingere sau un obicei este mai profund legată de identitatea ta cu atât îți va fi mai greu să o schimbi. Tot în identitatea ta vei găsi și soluția. Și anume, atunci când vrei să adopți un nou obicei trebuie să faci schimbarea la nivel de identitate și nu la nivel de rezultate (adică, vreau să slăbesc, vreau să public o carte, vreau să nu mai fumez) și nici la nivel de procese (adică, voi face sport zilnic, voi scrie zilnic 3 pagini, voi fuma doar dimineața la cafea). Schimbarea la nivel de identitate presupune schimbarea dialogului interior (pasul 1) și realizarea de progrese mici zilnice (pasul 2): –        Sunt genul de persoană care mănâncă sănătos și face exerciții fizice. –        Sunt scriitor. –        Sunt nefumător. –        Sunt genul de profesor care își susține elevii. –        Sunt genul de părinte…..(completați dumneavoastră) –        Sunt genul de soț/soție….(completați dumneavoastră) –        Sunt genul de angajat….(completați dumneavoastră) Schimbarea de durată are doar 2 pași: 1.     1. Decide-te ce gen de persoană vrei să fii/devii. 2.Fă pași mici pentru a te apropia de noua identitate (studiile științifice arată că dacă timp de un an de zile depui zilnic un efort de doar 1% pentru dezvoltarea unui nou obicei, la sfârșitul celor 365 de zile vei fi de 37 de ori mai bun în domeniul respectiv.)

Minutul de consiliere școlară (4) – Gesturi mici cu impact mare

Dragi părinți,

Știați că…înfăptuirea actelor de compasiune (și alte fapte bune) reduc semnificativ stresul și implicit au impact pozitiv asupra sănătății și longevității?

Cum putem face gesturi mici cu impact mare?

Noi suntem primele modele din viața copiilor noștri și tot ceea ce văd la noi, copiază. Ne putem asigura că învață cum să fie plini de compasiune față de ceilalți și să-și cultive bunătatea dacă noi înșine o practicăm:

– Ținem ușa pentru cineva și ne oferim să ajutăm cu căratul plaselor foarte grele;

– Punem adesea câțiva lei în cutiile pentru donații spunând copiilor cât este important să îi ajuți pe cei aflați în dificultate (sărăcie, boală etc.);

– Salutăm angajații când întrăm intr-un magazin, instituție publică (începând de la domnul de la securitate aflat la intrare, până la doamna care face curat între raioane);

– Selectați împreună cu copiii ce ați putea dona celor mai puțin avantajați (cărți, jocuri, alimente, haine);

– Dacă cineva are mult mai puține produse în coș decât tine, lasă-l în fața ta la casa de marcat – copilul tău va fi foarte impresionat;

– Oferă-te să îndepărtezi zăpada/tai iarbă din față casei unui vecin mai în vârstă;

– Oferă-i unei cunoștințe un compliment sincer și încurajează pe cineva trist;

– Implică-te împreună cu copilul în activități de voluntariat;

– Trimite un mesaj/e-mail plin de căldură și cât mai personalizat celor dragi, celor pe care îi admiri, celor care te-au ajutat la un moment dat, celor de la care ai învățat ceva frumos sau util.

JocDe fiecare dată când ieși cu copilul tău în oraș puteți juca jocul Eu vădfapte bune”. În autobus puteți vedea cum cineva oferă scaunul cuiva mai în vârstă sau unei femei gravide. În magazine puteți vedea cum cineva se oferă să poarte până la mașină o parte din plasele cuiva mai în vârstă. Dacă începem să ne uităm în jur vom vedea acte de bunătate, iar copiii cu cât sunt mai des martorii acestor fapte vor veni cu atât mai multe idei de a veni ei înșiși în ajutor și de a îngloba în propria identitate altruismul și compasiunea față de cei din jur. 

Minutul de consiliere școlară (3) – Iți exprimi deschis  emoțiile în fața copilului?

Dragi părinți,

Știați că … ”este indicat să îți exprimi deschis emoțiile în fața copilului”?

daughter (6-7) looking at parents arguing with each other – Image by © Affordable Illustration Source/Images.com/Corbis

Cercetările științifice arată că poate fi benefic copiilor să fie martorii emoțiilor părinților, chiar și când acestea sunt negative, decât să simtă tensiunea mascării acestora.

 “Când părinții încearcă să ascundă tensiunea datorată emoțiilor negative, copiii simt acest lucru, își  dau seama că ceva nu este în regulă și pot crede cu ușurință că este vină lor.” (dr. Sara Waters).

Deși nu este indicat să avem certuri agresive în fața copiilor, datele arată că acei copii care văd modul în care părinții își rezolvă certurile într-o manieră sănătoasă, vor învăţa cum să gestioneaze emoțiile intens negative precum furia, tristeţea, dezacordul mai mult decât copiii care nu văd niciodată modul de rezolvare al unui conflict.

De asemenea, copiii vor învăţa că iubirea nu dispare o dată cu momentul de furie și astfel chiar și conflictele părinte-copil vor putea fi rezolvate mult mai eficient și cu mai puține trăiri intens negative.

Minutul de consiliere școlară (2) – Beneficiile “timpului pentru mine”

Dragi părinți,

Știați căpersoanele care își rezervă timp pentru sine sunt mai fericite, mai împlinite sufletește, mai sănătoase fizic, mai puțin stresate și mai puțin depresive?

photo by Filip Fröhlich

Beneficiile timpului pentru mine”:

1.     Devii mai empatic – separându-te câteva momente de ceilalți îți oferi răgaz să vezi lumea și din perspectiva acestora, să-i înțelegi mai bine și să previi posibile conflicte.

2.     Devii mai productiv – îți acorzi timp ca să îți setezi clar obiectivele și să descoperi moduri noi în care le poți atinge mai ușor. De asemenea, puterea de concentrare crește după aceste perioade de relaxare.

3.     Devii mai creativ – creierul întră în modul “relaxat” de funcționare lucru care îi permite să facă mai multe conexiuni și să genereze idei inovative.

4.     Devii mai puternic mental – studiile științifice au arătat de nenumărate ori că timpul acordat nouă ne echipează cu abilități de management al stresului și abilități de management al emoțiilor, toate acestea având o contribuție majoră la starea noastră de bine.

5.     Devii un părinte mai bun – petrecând timp cu tine reușești să găsești resursele necesare – după o zi grea de muncă – pentru a petrece ulterior timp de calitate cu copilul tău. În plus, studiile arată că acei copii care la rândul lor, învață să petreacă timp cu ei înșiși sunt mai disciplinați decât cei care nu practică aceste momente de solitudine.

Cum și când să ne rezervăm timp pentru noi înșine?

În fiecare zi – poate după ce ne-am întors de la serviciu și am mâncat – ne rezervăm și noi și copiii noștri 30 de minute de solitudine (neapărat fără tehnologie). Poți alege să scrii într-un jurnal, să visezi cu ochii deschiși, să asculți muzică de relaxare, să suni un prieten drag, să te plimbi. Copiii pot desena, pot construi ceva sau inventa o poveste pe care să v-o spună după ce timpul pentru sine s-a încheiat.

De asemenea, rezervați – măcar o dată pe săptămâna – timp și pentru partenerul de cuplu și sprijiniți-vă reciproc. Beneficiile pentru toată familia vor fi curând vizibile.

Minutul de consiliere școlară (1)

Dragi părinți,

Știați că ”Emoțiile influențează sănătatea fizică a copilului, sănătatea mentală, competențele sociale și integrarea cu succes în mediul școlar”?

Reglarea emoțională este capacitatea unei persoane de a-și gestiona propriile emoții. 

Ce putem face ca părinți:

1. Acceptă toate emoțiile copilului și încurajează-l să vorbească despre ceea ce simte!

2.Vorbește-i despre propriile tale emoții!

3.Fii exemplu de stabilitate emoțională și modelează autocontrolul!

4.Ajută-l să exprime în mod adecvat emoțiile negative și laudă efortul său de a-și regla emoțiile!

5.Identifică situații tipice în care pot apărea explozii emoționale și găsiți împreună răspunsuri adecvate de a rezolva problemele!

Cum?

Prin joc – fie că este vorba de realizarea unui desen, jocuri cu păpuși, animații, jocuri de rol –toate pot fi folosite pentru a ajuta copilul să-și înțeleagă emoțiile și să le exprime într-un mod adecvat social.

S-a descoperit cauza autismului!

Saptamana trecuta, pe 14.09.2017, a fost publicat in Jurnalul stiintific Nature  un articol cu dubla importanta in ceea ce priveste tulburarile din spectrul autist (TSA):

  • s-a descoperit ce anume declanseaza comportamentele (sociale si repetititve) specifice autismului;
  • care este regiunea cerebrala afectata in autism.

Cei doi cercetatori de la Harvard (MIT), Kim et al.(1) si Yim et al.(2), spun ca o bacterie (i.e., segmented filamentous bacteria) afecteaza modul in care se vor dezvolta celulele cerebrale ale fatului.

Cum a fost descoperit acest lucru?

  1. Bacteria

Infectia virala a fost studiata prin injectarea unui soarece gestant cu o molecula sintetica numita poly(I:C) care a declansat un raspuns imun in mama soarece si care este numit activare imuna materna (AIM). AIM poate duce la dezvoltarea unor comportamente repetitive si social atipice in fatul acesteia(3).

Autorii arata ca este nevoie de interleukina 17a (IL-17a), o proteina secretata in sangele mamei insarcinata astfel incat anomaliile comportamentale sa se dezvolte la fat.  Aceasta interleukina este secretata de celulele imune materne numite celule T helper 17 (TH17).\

Cercetatorii au observat ca secretia IL-17a nu are loc la soarecii non-gestanti care erau intr-un proces de AIM, astfel ca acestia au concluzionat ca sarcina este un factor important pentru secretia acesteia.

De asemenea, autorii au aratat ca un anumit tip de bacterie trebuie sa fie prezent in intestinul mamei astfel incat celulele imune TH17 sa raspunda la infectia virala. Pre-tratamentul cu antibiotice a scazut raspunsul imun matern iar fatul nu mai prezenta o dezvoltare atipica a creierului. De aici, cercetatorii au concluzionat ca exista o legatura intre microbiomul mamei insarcinate si riscul dezvoltarii comportamentelor specifice autismului. 

Folosindu-se microscopia si analiza ADN din mostrele fecale s-a confirmat faptul ca Segmented filamentous bacteria (bacteria care este asociata cu nivele mai ridicate de TH17)(4) a fost tinta tratamentului antibiotic, si deci responsabila de generarea de anomalii in dezvoltare. Soarecii care aveau declansat raspunsul imun dar nu aveau aceasta bacterie au avut urmasii care nu prezentau comportamente atipice sau dezvoltare cerebrala atipica. Dar de indata ce acesti soareci au fost expusi la aceasta bacterie acest lucru avea repercursiuni asupra dezvoltarii normale a fatului.

2. Zona cerebrala

Analize la microscop a diferitelor regiuni cerebrale au relevat ca anomalii in zona disgranulara a cortexului somatosenzorial primar (S1DZ) erau strans corelate cu comportamentul atipic. Pentru a sprijini aceste observatii corelationale, cercetatorii au realizat o serie de manipulari experimentale ale acestei regiuni cerebrale.

Folosind optogenetica…

(Optogenetica =

“Iata cum functioneaza, la modul brut. Cea mai plauzibila varianta ar fi sa montam un mic electrod in creierul unui animal si sa stimulam celulele cu ajutorul electricitatii. In prezent insa avem microelectrozi, care, totusi, sunt prea greu de folosit. Profesorul Crick a sugerat acum 30 de ani ca lumina ar putea fi folosita ca un instrument, ceea ce se dovedeste a fi adevarat. Optogenetica presupune introducerea unui instrument cu fibra optica in creierul animalului, pentru controlarea neuronilor cu ajutorul pulsatiilor de lumina, care se comporta ca niste declansatoare.”, scrie profesorul Mlodinow.)

… cercetatorii au observat ca pot declansa comportamente atipice in urmasii soarecilor care nu intrasera in AIM in timpul gestatiei prin activarea S1DZ.

In plus, autorii folosind o tehnica pe baza virala pentru a determina conexiunile celulare au fost capabili sa identifice 2 regiuni cerebrale in care S1DZ proiecteaza, si anume aria temporala de asociatie (TeA) si striatumul. Astfel au descoperit ca TeA este responsabil de comportamentul social atipic iar striatumul de comportamentele repetitive.

Chiar daca mecanismele descrise de autorii acestui studiu nu sunt implicate in autismul la oameni aceasta lucrare stiintifica aduce informatii valoroase despre complexitatea interactiunii dintre microbiom, sistem imunitar si dezvoltarea creierului. In plus, autorii au identificat la soareci un circuit cerebral specific care are rol in modularea comportamentelor sociale si repetitive care avanseaza cunoasterea noastra in ceea ce priveste circuitele neuronale responsabile de caracteristicile atipice.

Daca vrei sa stii mai multe despre stiinta din spatele copiilor fericiti esti la locul potrivit! 🙂 Lectura placuta! 🙂

Dana

Bibliografie:

1. Kim, S. et al. Nature http://dx.doi.org/10.1038/
nature23910 (2017).
2. Yim, Y. S. et al. Nature http://dx.doi.org/10.1038/
nature23909 (2017).
3. Choi, G. B. et al. Science 351, 933–939 (2016).
4. Ivanov, I. I. et al. Cell 139, 485–498 (2009).

 

 

 

 

Cum sa refuzi sau sa negociezi o oferta de loc de munca

Daca un angajator ti-a oferit un loc de munca inseamna ca, in esenta, „s-a „indragostit” de tine” spune John Lees, strategistul in cariera si autorul cartii „Codul Succesului”. Primirea ofertei de loc de munca este un moment critic deoarece in acel moment angajatorul este implicat psihologic (mental si emotional) cu tine si ai mai mari sanse acum sa-ti „modelezi” postul (in termeni de responsabilitati, salariu si beneficii) decat o sa ai in urmatorii doi ani de la angajare.

Totusi evaluarea unei oferte de munca nu este un lucru usor si ceea ce ar trebui sa faci este sa ” te gandesti la oferta in termeni de modul in care va contribui la dezvoltarea ta personala, la calitatea vietii tale, si varietatea de munca pe care vrei sa o faci” spune Jeff Weiss presedinte a Universitatii Lesley si autor al „Ghidului de Negociere HBR”.

Chiar daca nu esti decis daca sa accepti sau nu oferta va trebui sa ramai entuziast in conversatia cu angajatorul, deoarece acesta trebuie sa simta ca esti implicat si iti doresti acest post. Gandeste-te ce este mai important pentru tine atunci cand iei o decizie de angajare: sa ai un salar mare la un loc de munca pe care o sa-l urasti in scurt timp sau sa ai un salar acceptabil la un loc de munca la care abia astepti sa ajungi dimineata.

Cand nu stii cum sa evaluezi daca un job este sau nu pentru tine, ia in considerare urmatoarele lucruri:

  • salariu – intreaba-te si cauta raspunsul la urmatoarea intrebare: „Cat castiga pe acest post si in acest oras o persoana cu experienta si competentele mele?”
  • continutul job-ului – intreaba-te daca activitatile pe care o sa le depui iti vor aduce satisfactie in munca: „Vreau sa conduc o echipa atat de mare?”; „Vreau sa interactionez cu clientii?”; „Vreau sa calatoresc in interes de serviciu?”; „Vreau sa fiu implicat in astfel de proiecte?” etc. De asemenea analizeaza bine ce anume va trebui sa faci pe acest post, cum atingi succesul pe acest post si dupa ce criterii va fi evaluata munca ta.
  • cultura organizationala – investigheaza putin organizatia in care vrei sa lucrezi; pe Linkedin poti gasi persoane care lucreaza acolo si poti pune intrebari bine gandite astfel incat sa-ti dai seama daca iti va placea sa lucrezi acolo; investigheaza cat stau oamenii in medie in acea organizatie? de ce a plecat cel care a ocupat inainte postul tau? Sau ii poti cere angajatorului sa te lase sa cunosti mai bine organizatia petrecand cateva ore impreuna cu ceilalti angajati.
  • concediu si flexibilitate – intreaba angajatorul daca angajatii pot sa-si ia concediile cand isi doresc sau exista un calendar prestabilit care trebuie respectat; intreaba in ce masura poti lipsi de la lucru (in caz ca se imbolnaveste copilul; doliu).

Odata ce ai analizat toate aceste aspecte va trebui sa pui la cale o strategie de negociere creativa. Daca ceea ce ti se ofera nu prea iti convine incearca sa formulezi o intrebare prin care sa areti ca vrei sa oferi mai mult pentru un salariu mai bun: „Salariul pe care il oferiti mi se pare foarte bun insa o sa vreau sa ma dezvolt si mai mult pentru aceasta pozitie. Este posibil sa primesc si o alocatie lunara pentru dezvoltarea personala sau sa imi fie platite cursurile de training si posibilii mentori pe care o sa-i am? ” Sau poti cere sa lucrezi in 2-4 zile pe luna de acasa.

Poti negocia orice insa tine minte sa ramai respectuos, ingenios si bine pregatit. Angajatorul, trebuie sa te vada si dupa aceasta negociere ca pe cineva pe care si-l doreste in firma lui.

In schimb, daca dupa toate analizele si negocierile iti dai seama ca postul nu este potrivit pentru tine atunci refuza-l potiticos. Da unul sau doua motive plauzibile si pastreaza intotdeauna o „usa deschisa”, nu se stie niciodata in ce circumstante o sa te reintalnesti cu acea persoana – ar putea deveni clientul tau sau mentorul tau, asa ca fii respectuos mereu!

Sa ai o zi minunata! 🙂

RHFA_Salary_Negotiation_for_Job_Candidates

 

La multi ani tuturor copiilor! :)

 

micul-print-pentru-copii-prietenia-1

micul-print-pentru-copii-prietenia-3

micul-print-pentru-copii-prietenia- (1)

Strabunica Lisandrei, i-a facut cadou acesteia editia pop-up a cartii „Micul Print”. Lisandra a fost foarte incantata. Cred ca si de 10-15 ori rasfoia cartea la inceput. 🙂

Iata cateva imagini din aceasta carte speciala, pe care o citesti cu drag la orice varsta:

 

Filmul, de asemenea, este foarte emotionant si te face sa visezi cu ochii deschisi:

Un film minunat pe care il poti viziona azi impreuna cu pretiosul tau copil sau copil interior. 🙂

La multi ani, copil frumos si luminos! 🙂